Schimbare de scena la Cotroceni ?

După conferinta de astazi de la Cotroceni am sesizat ceva schimbari de scena.

Un Iohannis mai tonic, mici schimbari de decor și de amplasare a pupitrului și de filmare a conferintei. Nu e clar care este semnificatia schimbarilor, poate este un cadru mai combativ, greu de spus, putem doar constata.

Mai 2018 – Cadrul de filmare, probabil foloseste prompter.

Iohannis2

Mai 2018 – Scena cu pupitrul mult in fata, steaguri atent asezate, dispare steagul NATO.

scena2_LI

Aprilie 2018 Cadrul de filmare, nu foloseste prompter.

scena1

Aprilie 2018 – Scena cu pupitrul asezat mult in spate, cu o alta dispunere a steagurilor.

scena1_LI

Reclame

Opozitia intre unificare, coordonare si defilare

Am citit articolul lui Daniel Funeriu – Despre inutila uniune a “dreptei” (care nu e dreapta) şi soluția pentru ínvingerea PSD care în esență pledeaza pentru identificarea unui model de interactiune intre partidele de opozitie pornind de la 2 premise.
1. Ca nu exista premise pentru unificare pentru aceste partide. Si ne dă autorul 3-4 argumente solide: nu exista o baza ideologica de unificare, in Europa nu se mai poarta bipolarimul, fruntasii partidelor nu au o chimie personala, se inteleg ca soarecele cu pisica, diferente intre bazinele electorale.
2. Ca exista premise de coordonare pornind de la complementaritatea punctelor tari pe aria de competente din partide.

Pornind de la aceste premise, Daniel Funeriu concepe o strategie de coordonare care are la baza cateva etape.

a. Ca europarlamentarele ar fi zona de maxim combat electoral la nivel strategic si tactic intre aceste partide.

b. La prezidentiale ar fi zona de minim combat electoral la nivel tactic in primul tur si de coordonare strategica in turul doi.

c. La locale maxim de coordonare electorala strategica  pentru castigarea locului primar si minim de combat tactic pentru majoritati in consilii judetene.

d. La generale maxim de coordonare strategica si tactica prin definirea unei strategii comune, destul de neclar ce intelege Funeriu prin linii de forta si mesaj. Citez:  ”Așadar a doua zi după localele din 2020 partidele trebuie să stabilească câteva linii de forță precum și un mesaj comun foarte simplu: ”niciunul dintre noi nu va colabora cu PSD pentru guvernare, suntem 100% cu fața spre vest și respingem populismele”

Cateva observatii

Am impresia ca Funeriu nu face distinctia intre coordonare si colaborare. Ce propune el ar fi mai mult colaborare. In special pentru locale si general modelul amesteca elemente de coordonare informala cu colaborari tactice. Ar fi si asta o solutie insa nu trebuie sa ignoram cateva probleme.

Prima, ca partidele noastre se coordoneaza informal doar pe mize punctuale nu pe lupte electorale la nivel national.

A doua, pentru a evolua de la simpla colaborare la coordonare ar fi nevoie de un parcurs pozitiv fara combat intre partidele de opozitie inca de la prima etapa, cea a alegerilor europarlamentare pentru ca asa se construieste un nivel de incredere pentu etapa finala, alegerile generale unde se doreste castigarea majoritatii.

In ecuatie nu este introdus UDMR si, in general, nu ar trebui ignorat ca o coordonare prelectorala asigura o buna baza de negociere postelectorala.

Ar fi greu de vandut electoratului ideea de coordonare informala pe anumite etape combinata cu zone de maxim combat pe alte etape si sa speri ca la generale brusc oficializezi coordonarea pentru un numar de voturi. Este nevoie de mai mult timp pentru a avea un grup de votanti total diferiti si care sa nu fie confuzi despre ce vor de fapt partidele de opozitie.

In comparatie cu colaborarea, coordonarea are un mare atu, trebuie sa construiesti o interfata politica. Daca Funeriu propune o coordonare informala atunci interfata politica va fi mai usor de atacat mediatic, nu sunt sanse sa se dezvolte un nivel acceptabil de incredere si sunt sanse de dezertare pentru ca totul se petrece in spatele unor usi inchise.

O asemenea ”cutie neagra” mai mult genereaza neincredere in rândul votantilor.

Eu merg pe ideea unei coordonari formale dar nu neaparat oficializate.

O coordonare formala cu interfata formala stabilita inca din perioada preelectorala ar putea lua mai multe forme:

  • Un consiliu politic de coordonare format din lideri de partid cu rol de integrare a  deciziilor.
  • O platforma civica independenta care sa fie un fel de mediator intre partide.
  • O interfata specializata mai mult tehnica si orientata spre monitorizarea implementarii unor decizii luate de partide in timpul campaniilor electorale cu rol de avertizare timpurie si corectie a unor pasi.

Solutia optima ar fi sa le avem pe toate trei functionand integrat dar greu de presupus ca se poate ajunge la asta, insa macar unul ar fi un inceput.

 

 

Viitoarea întâlnire Trump-Putin

Kremlinul a anunțat ieri că Președintele Vladimir Putin  a fost invitat de Președintele Donald Trump să facă o vizită la Casa Albă. Știrea pe larg o găsiți aici.

Invitația făcută în contextul felicitărilor de curtoazie pentru succesul din alegerile din Rusia vine să ne confirme că strategia americană de politică externă se află în plin efort de dinamizare. Administrația americană dorește să bifeze măcar niște etape pregătitoare pentru posibile noi aranjamente în zona Pacificului și Orientului Mijlociu.

Dacă președintele Trump dorește cu ardoare această întâlnire cu președintele Putin probabil că motivația reală ar fi și o tatonare a partenerului rus în privința viitorului acordului nuclear cu Iranul. După ce Rusia a făcut partea cea mai grea din campania anti-ISIS în Siria, SUA ar dori ca Moscova să preia o altă sarcină la fel de grea, aceea de a accepta redeschiderea dosarului nuclear iranian dar în stilul Trump. Este greu de spus pentru ce preț ar fi dispus Putin să treacă peste sancțiunile economice, competiția strategică în Europa și efectele negative din scandalul Skripal și să vrea să convingă Teheranul că un nou acord ar fi posibil. Poate că adevăratul preț ar fi păstrarea influenței ruse în Siria, Irak cu promisiunea americană că nu va fi concurată de influența americană, dar în acest moment este greu de spus dacă Trump va fi consecvent cu politica sa de a se retrage din conflicte greu de câștigat.

Politica Americii si o mica banuiala despre China

Anuntul Administratiei americane de introducere a unor taxe de 25% la importurile de otel si de 10% la aluminiul importat, exceptand Canada si Mexic si stirea ulterioara privind amânarea unei decizii privind UE se coreleaza cu contextul pregatirii intalnirii americano-nord-coreene la nivel inalt.

Taxele au intrat in vigoare in data de 23 martie. Joi, Casa Alba a informat suspendarea tarifelor pana la 1 mai 2018 pentru importurile din statele membre ale UE, Argentina, Australia, Brazilia, Coreea de Sud, Canada si Mexic, cei mai mari parteneri comerciali ai SUA, iar negocierile continua. Dupa 1 mai, presedintele SUA va anunta ce state vor fi exceptate permanent.

Intre timp UE a decis sa analizeze impactul deciziei americane si sa ia masuri.

Uniunea Europeana a demarat luni un studiu care va analiza daca taxele vamale impuse de presedintele SUA, Donald Trump, justifica adoptarea unor masuri pentru a preveni inundarea Europei cu importuri de otel, predominant din Asia.

UE este ingrijorata ca producatorii de otel afectati de tarifele vamale din SUA se vor reorienta spre Europa, ceea ce va duce la majorarea importurilor.

Studiul va fi realizat in urmatoarele noua luni si ar putea determina UE sa impuna propriile tarife vamale la otel, inclusiv otel inoxidabil si tevi de otel, pentru a nu fi afectata industria sa.

Tarifele se vor aplica tuturor statelor, fiind vizati marii exportatori: China, India, Rusia, Coreea de Sud si Turcia. Sub 1% din importurile UE de otel provin din SUA.

via Business24.ro

In acest context, al negocierilor cu Coreea de Nord si al declansarii unui razboi comercial pe 2 planuri, China va fi fortata sa gaseasca o solutie la o dilema strategica. Ori decide sa raspunda cu aceeasi moneda, încercând sa afecteze interesele SUA si UE si decide sa revina la politica sa de protectie a regimului dictatorial nord-coreean ori alege sa nu mai acorde protectie Coreei de Nord sa obstructioneze eventualele negocieri  si sa solicite la schimb o eliminare a taxelor vamale din partea SUA si UE.

China, indiferent de scenariul ales, va trebui sa se pregateasca sa plateasca un pret major, care poate fi geostrategic sau geoeconomic.

Exista viata (digitala) dupa Cambridge Analytica ?

Raspunsul scurt la intrebarea din titlu ar fi, da, dar va fi si mai grea.

De ce cred asta ? Am cateva motive.

Indiferent cat de restrictiv va fi regimul folosirii datelor personale, industria din jurul domeniului digital va continua dezvoltarea avand in centrul ei ideea de client. Progresul in acest domeniu a insemnat gasirea de solutii tehnice si de marketing care sa reflecte sau sa se adapteze cat mai bine si rapid la profilul clientilor.

Toata ideea, sau mai precis singura idee din jurul anagajarii si participarii in mediul online este una simpla. Potentialul user are acces la un serviciu digital in schimbul unei expuneri mai mult sau mai putin intruzive. Userul trebuie sa dea o adresa de mail pentru confirmarea inregistrarii si evident procesul nu se opreste aici, inainteaza cu alte etape de expunere. In era analogica expunerea urma acelasi traseu. Rezultatul este acelasi, generarea unui sentiment de apartenenta sau identitate care satisface mai mult sau mai putin clientul.

Poate nu ar fi rau sa comparam Facebook cu Second Life. Adica social media cu realitatea virtuala. Alta perspectiva ar fi sa comparam 2,2 miliarde de utilizatori cu 1 milion de utilizatori ai Second Life. De ce peste 2 miliarde de oameni de peste tot vor sa fie prezenti cu identitatea lor in mediul digital iar in realitate virtuala, unde exista doar avataruri, cu greu se mentin 1 milion de utilizatori ? Nu exista o manipulare care sa reuseasca la 2 miliarde odata in schimb exista o evolutie care are la baza relatiile identitare. Si asta se cauta si da roade, credibilitate si autenticitatea data de relatiile de natura identitara.

Ce a facut Cambridge Analytica la scara mare de fapt se intampla si la scara mica cu alti actori, adica influenceri, antreprenori, lobisti, oameni politici. Ca faci o baza de date la nivelul analogic sau ca foloseti la scara mare profilarea facuta de Facebook, acesta fapt pare natural si pentru alti actori pentru ca si in mediul digital si in cel analogic actiunea se face cu un scop.

Cred ca indiferent de gravitatea actualei crize, activitatea de tipul celei derulate de Cambridge Analytica va continua si va fi treptat reglementata total sau partial. Toata lumea vrea un asemenea instrument puternic de profilare iar daca acum pare mai mult sa fie spionaj, furt de date, manipulare, etc. vom vedea cum in cativa ani acest tip de activitati vor fi legalizate si acceptate.

Explicatia ar fi simpla. In timp, apar zonele albe dar si gri plus cele neagre din acest domeniu al micro-profilarii. Toleranta fata de intruziune creste in timp. Am avut cazul cu milioanele de conturi sparte pe o platforma de jocuri in retea si vedem ca industria jocurilor nu a dat faliment, de fapt prospera.

Concluza ar fi ca identitatea reala ne defineste si cand interactionam in online si e greu de imaginat ca domeniile de varf vor renunta la cel mai important capitol de avantaj strategic oferit de profilul utilizatorului.

Profilul utilizatorului a devenit o marfa iar profilul instrainat o moneda.

 

 

 

Cum ne vom lupta cu teroristii ?

A trecut nepremis de usor acest document. Senatul a adoptat luni propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Proiectul dateaza de prin 2016 si il aveti AICI

Cred ca modificari propuse ar mai trebui revizuite si analizate mai profesionist. Actualizarea legii nr. 535/2004 ar trebui sa tina seama de niste realitati privind blocajul existent intre insitutii, mai ales intre Presedintie si Guvern si de slaba cooperare pe verticala intre institutii.

Semnalez mai jos cateva aspecte.

Art. 11, alin. (1) mai jos. nu cred ca directorul SRI trebuie sa propuna declararea stituatiei de criza terorista. Trebuie sa se tina seama ca SRI este obligat sa emita permanent o informare privind nivelul de alerta pentru amenintarile teroriste iar in functie de nivelul de alerta CSAT ar trebui sa  declare automat o criza terorista. Nu putem mentine o ambiguitate cu „poate” si ca doar la propunerea directorului SRI. Este greu de spus daca Romania are o legislatie sau o metodoligie clara privind procedurile de corelare intre nivelurile de alerta si declararea automata a unui tip de criza. Ambiguitate aceasta de fapt inseamna o mare bresa in sistemul national.

Art. 11
(1) In cazul iminentei sau producerii unui act de terorism pe teritoriul
tarii, la propunerea directorului SRI, CSAT poate emite o hotarare
privind declararea situatiei de criza terorista.

 

Art. 11, pct 4 mai jos, despre infiintarea Centrului National de Actiune Antiterorista. Se legifereaza ca este „..condus de o structura decizionala alcatuita din reprezentanti la nivel decizional din cadrul  institutiilor pulbice, in functie de coordonatele concrete ale crizei teroriste.”

In primul rand, este foarte neclar cum un grup temporar, ad-hoc, poate sa asigure un management national.

In al doilea rand, nu este definit conceptul de management national al crizei, Oricum daca SRI ar fi incercat sa defineasca acest concept ar fi intrat in contradictie nu doar logica dar chiar si legislativa cu legislatia privind statulul SRI de autoritate nationala in acest domeniu. Deci o tratare jalnica a unui capitol crucial.

In al treile rand, acest Centrului National de Actiune Antiterorista se stabileste ca este „condus de o structura decizionala alcatuita din reprezentanti la nivel decizional din cadrul  institutiilor pulbice, in functie de coordonatele concrete ale crizei teroriste.” Aceasta ar fi o mare greseala, sa crezi ca ar putea o structura decizionala sa fie eficienta daca este incropita dupa nu stiu ce coordonate concrete. In general o structura decizionala pentru o criza terorista este una care ia decizii eficiente in regim de urgenta daca are o strategie, dar din text nu reiese.

In al patrulea rand, Acest Centru National este condus de un loctiitor al Directorului SRI deci de nivel secretar de stat, asa ca toti cei din ministere si din guvern vor trimite la acest nivel, secretari de stat si directori. Nu cred ca in cazul declararii unei crize nationale teroriste, asa-zisul management national al crizei poate fi lasat pe mana unor secretari de stat si directori generali.

In concluzie, ambele aliniate, 2 si 4 contin mari erori, neclaritati si scapari majore procedurale.

Art. 11

(2) In situatia prevazuta la alin. (1), pe suportul logistic si
operational al Centrului de Coordonare Operativa Aniterorista, se
activeaza Centrul NAtional de Actiune Antiterorista, care asigura
la nivel national managementul crizei teroriste, in scopul inlaturarii
amenintarilor la adresa securitatii nationale generate de situatia
de fapt creata.

(4) Centrul National de Actiune Antiterorista este structura interinstitutionala,
fara personalitate juridica, subordonata direct CSAT, condus de o structura
decizionala alcatuita din reprezentanti la nivel decizional din cadrul
institutiilor pulbice, in functie de coordonatele concrete ale crizei teroriste.
Seful Centrului National de Actiune Antiterorista se numeste dintre prim-adjunctul
sau adjunctii Serviciului Romna de informatii, la propunerea directorului Serviciului Roman de Informatii, de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii prin hotararea prevazuta la alin. (1)

 

Art. 12 alin (2) ca sa vedeti cat de neprofesionista este abordarea, puteti citi mai jos de fapt la ce se rezuma toata discutia despre asa-zisul mangement national. Evident, in acest articol a disparut total corelarea cu prevederile de la Art. 11 alin. (2) si (4) privind Centrului National de Actiune Antiterorista. In art. 12 se revine la aprobarea din CSAT si daca acel Centru si nici CSAT nu mai ajung sa se intruneasca va aproba Presedintele, eventual telefonic.

Art. 12 – (2) Interventia contraterorista se executa cu aprobarea CSAT. Prin  exceptie, in situatia iminentei producerii unor victime sau a unor pagube importante, atunci cand nu est eposibila intrunirea in regim de urgenta a CSAT, executarea interventiei contr-teroriste se aproba de catre presedintele Consiliului.

In cloncluzie, SRI mai trebuie sa aprofundeze, mai are de facut niste teme pentru acasa.

China prezidenţială

Xi

Intenţia declarată oficial de Partidul Comunist Chinez de a elimina regula celor două mandate a câte 5 ani pentru deţinătorul preşediniţiei pune capăt unei perioade politice care a început în 1989.

Implicaţiile interne sunt majore iar cea mai importantă este legată de configuraţia la vârful a sistemului chinez. Până acum Biroul Politic al Partidului Comunist Chinez decidea numele preşedintelui însă de acum încolo raportul se echilibrează. Se elimină incertitudinea care alimenta, din 5 în 5 ani, jocurile de culise  în conducerea partidului.

Tot pe plan intern, marea întrebare a comentatorilor este dacă actuala superputere China are nevoie de un tip de regim chiar mai pronunţat presonal decât în cazul Federaţiei Ruse? În Rusia, ştim, Putin a reuşit să satbilizeze o ţară în declin. Dar nu acesta este cazul Chinei, o ţară care este în plină ascensiune.

Nu se poate exclude ca să existe chiar o estimare internă a conducerii politice  şi care, alarmată de intensificarea unor forţe divergente în partid, să dorească formare unui nou centru de greutate care să fie ma stabil şi mai greu de influenţat.

Probabil  preşedintele Xi Jinping ar putea urmări nu doar consolidarea  sa la putere cât pregătirea pentru o agendă foarte dificilă şi care ar avea nevoie de un avantaj strategic în competiţia cu SUA. Ca şi în cazul Rusiei, preşedinţii americani vin şi pleacă, dar Putin acumulează experienţă şi ascendent.

Acest efort de centralizare are însă o provocare majoră, care va fi baza stilului prezidenţial chinez ? Ideologia comunistă nu prea mai face singură faţă într-o Chină diversă, conectată şi în plină dezvoltare. Ar putea să apară o viziune economică nouă aparţinând preşedintelui Xi Jinping şi care să dea o aură de noutate ? sunt destul de sceptic. Va oferi competiţia strategică cu SUA destule motive pentru a construi o doctrină nouă pentru o Chină supercentralizată ? Această variantă ar putea să aibă mai multe şanse pentru că visele Chinei de a fi o putere globală soft deschisă vor fi mai uşor de concretizat cu o Americă izolată, protecţionistă şi conservatoare.

 

 

 

Photo credit : scmp.com

Nenumăratele Românii

Câteva gânduri cam disparate după lectura articolului lui Teodor Baconschi – Cele două Românii de pe Contributors.

  • Pentru că titlul m-a dus gândul la articolul Cele două Românii scris de Mircea Vulcănescu mi-am adus aminte de toată discuţia despre problema generaţiei.
  • În 1932 Vulcănescu a scris Cele două Românii, după umila mea părere, din postura  unuia care constata cu regret semnele clare ale convieţuirii moderniţăţii cu un feudalism tarziu. Era o privire sumbră asupra eşecului primilor 10 ani  de stat modern unitar şi naţional român. La fel şi la Baconschi, cei 10 ani de la integrare în UE sunt dezamăgitori.
  • Din modestele mele lecturi am mai observat că toţi cei care invocă/folosesc/pornesc de la „paradigma celor două Românii”  se zbat să facă o breşă într-un front ideologic, că e de dreapta, de stânga, naţionalist, cosmopolit, etc. şi vor să propună o soluţie apartinică, naţională. Cum să trecem peste clivaj, cum să ne reconciliem, cum să ne regăsim „unitatea”, lăudabil de altfel dar, ca şi la Vulcănescu, steril în plan practic.
  • La Vulcănescu se poate observa efortul, analiza de a trece dincolo de ideologie dar din interiorul ideologie de dreapta, o atitudine asumată şi pentru care va fi pe buna dreptate catalogat ca fiind de extremă dreapta.
  • Poate că din eşecurile, inclusiv ideologice ale lui Vulcănescu, ar fi de învăţat ceva, inclusiv pentru a înţelege ce ne transmite dar şi ce nu reuşeşte să ne transmită Teodor Baconschi.
  • Vulcănescu a avut trei direcţii sau, mai corect, tentative de a găsii soluţii la evoluţia României. Prima, soluţia reformei sociale (Cele două Românii 1932), a doua , soluţia solidarităţii intergeneraţionale (Generaţie, 1934) şi a treia, soluţia modelului spriritual naţional (Dimensiunea românească a existenţei, 1943)
  •  Aş putea spune că aproape toată dezbaterea interbelică privind schimbarea României a orbitat între rolul unor evenimente în reformarea României (Marele Război – România Mare, sincronizarea României cu Europa după 1823), rolul unor generaţii şi rolul identităţii şi al modelului cultural românesc.
  • După 1920 dar şi după 1989 dezbaterea a consumat multă cerneală pe rolul evenimentelor istorice în evoluţia României şi pe rolul unei generaţii pro-occidentale de români.
  • Dezbaterea pe specificul şi modelul cultural şi după 1920 şi după 1989 a eşuat în extremisme, naţionalism, legionarism, cum vreţi să îi spunem
  • Nici Vulcănescu şi nici Baconshi nu merg mai departe de dilema aceasta, ce a fost , ce este şi ce ar putea fi cel mai important pentru România ? apariţia unui eveniment istoric refondator pentru o ţară (o schimbare istorică majoră) sau efortul unei generaţii de a schimba ceva prin construcţia unei solidarităţi intergeneraţionale (mai simplu spus, o generaţie capabilă să înlocuiască un conflict de generaţie având multiple surse cu un mecanism de preluare şi proiecţie de valori comune care să depăşescă graniţele de grup) .
  • Răspunsul facil la acestă dilemă ar fi că ambele sunt importante dar istoria post-89 ne arată contrariul. Evenimentul istoric nu a fost deloc sincronizat cu generaţia pro-occidentală a schimbării, ambele s-au întamplat să fie în România dar nu avem un rezultat.
  • Ar fi naiv să credem, cum ne propune Baconschi (adaptarea tactică) şi în 1934  cum ne propunea Vulcănescu (istorismul prin resemnare), ca o generaţie să refacă o punte care politic şi mental a fost sistematic distrusă într-un sfert de veac. Iar la termenul de 30 de ani, care vine în curând, prima generaţie a schimbării de la Revoluţie îşi va reduce destul de drastic potenţialul.
  • Cred că există două legităţi ale unei tranziţii în Europa Centrală şi de Est.
    • generaţiile pro-occidentale din Polonia, Cehia şi Ungaria s-au format cu mult înainte de evenimentul istoric al schimbării din 1989. Concluzia ar fi că o generaţie are o capacitate limitată să genereze un eveniment istoric major în schimb dacă este pregătită cu destul de mult timp înainte poate avea capacitatea de a gestiona foarte eficient orice eveniment sau oportunitate care implică sporirea sprijinului pentru direcţia reformatoare.
    • În lipsa unei generaţii pregătite şi care are capacitatea de a face o reformă rapidă folosind conjuncturi istorice, apar  alternativele:
      • 1. Adaptarea tactică (propusă de Baconschi)  şi care înseamnă mai multe concesii dar fără garanţia unei rezultat tangibil si garantat. În plus concesiile presupun şi renunţarea la anumite linii roşii: valori, priorităţi.
      • 2. Coaliţii conjuncturale  – modelul Convenţia Democrată. Cand avem concesii tactice reciproce dar fara o afectare majora a strategiilor.
      • 3. Apariţia unor curente populiste în care raţiunile de tactică devin dominante. Cand avem concesii tactice majore asociate cu disolutia unor strategii si identitati.
  • Concluzii
    • O platformă pro-occidentală si destul de permisivă la nivel tactic trebuie sa aibă o sursă de identitate şi acţiune aparte. La noi varianta tehnocratică a avut probleme mari, nu spun ca nu a avut si puncte bune. Alte variante ? Cam greu de găsit. Poate paltforma lui Macron ? Adică natura problemei sugerează nevoia unui nou tip nou de construcţie politică care să ardă etapele şi să folosească eficient toate oportunităţile.
    • Adica poţi să faci concesii tactice şi să aştepţi o conjunctură favorabilă sau dimpotrivă, să foloseşti o conjunctură şi să generezi concesii tactice. Ultima varianta cred ca a fost folosita in Franţa de catre Macron si probabil, pentru obtinerea celui de-al doile mandat, presedintele Iohannis va pedala tot pe acelasi model.
    • Motivul fiind ca mai usor se pliază fortele politice pe evenimente dacat evenimentele dupa fortele politce.

 

De la #rezist la #EuROmaidan

De la marele miting PSD incoace am sentimentul ca lucrurile intra intr-o spirala care la toamna ne va arata o viata politica interna cu  fata mult schimbata, din pacate, in rau.

Puterea aflata la guvernare simte ca fereastra de oportunitate se cam inchide odata cu sentinta pe care Liviu Dragnea o va primi  si atunci accelereaza schimbarile abuzive.

Opozitia simte ca revine acea mobilizare a strazii care a asigurat o presiune in cazul OUG 13 si accelereaza si ea.

Partile par pregatite sa treaca liniile rosii si sa mute lupta politica in strada. PSD pare deja hotarat sa aduca mai multi votanti din tara la Bucuresti, asa cum erau adusi pe vremuri salariatii de la IMGB. Iar opozitia are pregatite nuclee importante peste tot in tara, in special in mediul urban, care par gata sa treaca la urmatorul nivel, o miscare generalizata care va avea in centrul ei manifestatiile din Bucuresti.

Miercuri, 27 iunie, ne vom da seama din reactiile puterii si din reactia strazii in ce directie ne indreptam ?

Se va pastra actualul ritm saptamanal de demonstratii ? sau se va merge spre un model #EuROmaidan permanetizat ? Ultima varianta pare sa prinda contur de varianta de lucru si analiza pe fondul intransigentei lui Dragnea care nu se vrea dus de la sefia Camerei Deputatilor si pe fondul  lipsei de alternative de mediere si compromis.

PSD pare dispus sa ia masuri mult mai drastice privind reducerea capacitatii USR si PNL de a mobiliza masele iar Liviu Dragnea va autoriza masuri demonstrative  de forta din partea unor institutii  si probabil vor fi puse la punct si niste inscenari pentru a incerca sa demonstreze radicalismul celor din opozitie.

Opozitia a ajuns la acel nivel de pregatire care ii permite sa coordoneze trecerea de la miscari de strada la forme de protest mai structurat, mai aproape de nesupunerea civica.

Daca situatia nu se detensioneaza, in toamna probabil ca vom avea un #EuROmaidan care va fi acompaniat de masuri in forta ale guvernului PSD-ALDE.

 

Sa dam rotocol la protocol

Cateva ganduri despre subiectul desecretizarii protocoalelor dintre SRI si alte institutii.

Din perspectiva DNA, aceasta cerere de desecretizare are doua implicatii. Daca Kovesii spune ca nu exista un asemenea document dar alte protocoale similare sunt desecretizate atunci va fi atacata pe motiv ca il ascunde. Daca documentul exista si il face public, analiza din partea PSD ALDE va merge pe ideea ca se va gasi cel putin un element abuziv in document si care justifica demiterea lui Kovesi.

Din perspectiva parlamentara acest subiect putea fi rezolvat oricand, oricum in cadrul Comisiei parlamentare speciale a SRI. Evident cel putin 2 persoane din Comisie cunosc detalii.  La fel, in fiecare an, la depunerea raportului anual al SRI, Comisia parlamentara in evaluarea pe care o face tot anual ar fi putut cere desecretizarea, si inca de foarte multa vreme sa vada acele protocoale.

Din perspectiva Presedintiei, acel comunicat despre desecretizarea care legal este la altii, cum ca CSAT nu se ocupa cu desecretizarea protocoalelor, ca nu are in atributii este un raspunsa lamentabil. Presedintia ar fi trebuit sa spuna daca din perspectiva CSAT se justifica aceasta solicitare a guvernului. Anual si CSAT evalueaza activitatea SRI, tot anual aproba planul de activitate al SRI care a implicat sau implica si imbunatatirea cadrului de cooperare cu alte institutii ale statului, inclusiv capitolul protocoale, deci nu se poate spune ca CSAT nu este implicat. CSAT cand apreciaza rezultatele SRI apreciza si nivelul si cadrul de cooperare cu alte institutii inclusiv oportunitatea protocoalelor din perspectiva prioritatilor aprobate tot in CSAT.

Din perspectiva guvernamentala, solicitarea premierului Dancila este de fapt o lumina verde pentru toate institutiile din subordine, pana la nivel de agentii deconcentrate sa se pregateasca de desecretizare. Mesajul premierului Dancila catre SRI este ca toate institutiile guvernamentale vor trimite solcitari la SRI pentru a desecretiza toate documentele bilaterale iar la final va exista o Hotarare de Guvern in fiecare caz.

Din perspectiva SRI avem trei aspecte.

  1. Aspectul strategic. Desecretizarea protocoalelor va insemna diminuarea pana la disparitie a rolului SRI in lupta anticoruptie. Toate institutiile partenere interne vor reduce sau chiar bloca cu ordin politic de la partid,  toate legaturile functionale pana la inlocuirea protocoalelor sau revizuirea lor, etc. etc. Toate institutiile partenere externe vor lua nota si vor fi in expectativa, monitorizand un SRI care se zbate sa ramana un partener care ar fi trebuit sa fie o autoritate nationala privind accesul si schimbul de informatii.
  2. Aspectul managerial. Desecretizarea protocoalelor va elimina centrul de control al  legaturilor functionale negociate in documente, va duce la desfiintarea unor structuri de interfata special create, resursele umane alocate vor fi probabil anchetate si probabil mutate in alte structuri.
  3. Aspectul operativ. O asemenea desecretizare va insemna o catastrofa institutionala pentru ca va trebui sa fie reinventat tot modul de operare. Este de presupus ca pentru expertii altor servicii secrete straine acest moment este unul similar cu o radiografie cu raze X. Se vede totul pana la os.

 

Din perspectiva PSD-ALDE prioritare la desecretizare sunt protocoalele SRI cu DNA, Parchet, Justitie pentru ca:

  • ofera un motiv pentru a continua cu pachetul de legi pentru justitie.
  • decredibilizeaza toate sanctiunile, condamnarile date de justitie in domeniul coruptiei. Si poate oferi cai de recurs noi inlcusiv la CEDO.
  • ofera un pretext pentru a cere in Parlament o reforma majora din temelii a SRI.

Din perspectiva opozitiei, dupa acest episod, lupta anticoruptie va fi greu de folosit ca argument electoral principal.

Concluzii, indiferent cate si care protocoale vor fi desecretizate si indiferent de continutul lor, PSD+ALDE are deja concluzia trasa, asta implica existenta unor pasi prestabiliti pentru a limita lupta anticoruptie.