Cele trei crize politice

Am ajuns la concluzia ca cel putin trei partide politice si-au cam sincronizat crizele interne si nu este bine.

PSD- criza de credibilitate.

PNL – criza de leadership.

USR – criza de ideologie.

Daca, la crizele de mai sus, se adauga si o crestere a populismului si o persistenta a lipsei de solutii am putea intra usor intr-o criza majora sau o tranzitie furtunoasa spre un nou peisaj politic intern foarte polarizat.

Lupta pentru America abia incepe

Odata cu  declaratia electorala a cancelarului Angela Merkel (“the times in which we can fully count on others are somewhat over, as I have experienced in the past few days.”), Europa intra intr-o tranzitie problematica. Problematica din doua puncte de vedere.

Primul, despatirea de Marea Britanie se va realiza mai mult sau mai putin organizat, dar cu acordul tuturor membrilor UE.

Al doilea, despartirea de SUA nu poate imita procesul de negociere al Brexitului. Intrarea in perioada de neincredere implica lamurirea unor relatii complexe pe doua paliere. Primul, relatia strategica Washington-Berlin si, al doilea, relatia transatlantica. Din punct de vedere practic, pentru ambele paliere, despartirea organizata inseamna mutarea „divortului ” in interiorul NATO. Alianta va primi in plin aceasta lovitura iar taberele se vor confgura dupa alte criterii decat in UE. In definitiv, Moscova castiga pe termen scurt dintr-un posibil clivaj in Alianta. Lovitura este de maestru, doi apropiati ai Moscovei, Germania si Donald Trump, nu se inteleg si reusesc sa faca jocul Rusiei de dezbinare a Aliantei.

Ce se poate face ?

O paranteza. Donald Trump a criticat pe europeni dar nu a spus niciodata ca nu mai poate conta pe ei. Nu a discutat afaceeri europene in termeni ultimativi, nu a ridicat problema nivelului de incredere. Dupa declaratia Angelei Merkel, presedintele american are un pretext excelent sa invoce alte masuri.

Deci ce se poate face ?

Pe termen scurt, ar trebui evitata o escaladare a declaratiilor pe subiect. Evitarea conexarii Brexitului cu eventuale masuri in interiorul Aliantei.

Pe termen lung nu se va putea evita o discutie pe marginea prevederilor din Tratatul de la Washington. Ar trebui analizata oportunitatea unui amendament la tratat in care sa se recunoasca importanta noilor relatii SUA – Europa Apararii si mai ales un articol nou privind raportul dintre relatia transatlantica si autonomia strategica a UE.

Doar asa Europa ar putea lupta pentru o America transatlantica.

James Comey si un gambit pentru Moscova

Presedintele Donald Trump a inceput sa joace sah cu Kremlinul. Si joaca in stilul sau. A preferat pentru deschidere un gambit. Dar nu stim care. Al damei sau al regelui ? Mai precis l-a demis pe James Comey, un pion care parea sa fie obstacolul cel mai dificil al netezirii relatiilor ruso-americane. Culmea este ca gambitul damei mai este numit si Gambitul Alep in onoarea lui Philipp Stamma .  Dar poate ca este un gambit la regelui ? Sau poate altul ?

In concluzie, incepe sa devina mai transparent modul de operare al administratiei americane. La intalnirea cu presedintele Chinei a preferat Varianta Dragon din Apararea siciliana, cu rusii a jucat la deschidere un gambit. Urmeaza ca presedintele Trump sa joace deschiderile cu NATO si UE, sa vedem ce: poate Deschiderea Sokolschi numita si deschiderea poloneza sau Urangutan sau poate Deschiderea Benko sau deschiderea ungureasca?

Pana atunci, rusii sunt la mutare ! Poate o aparare semi-slava, varianta Moscova. 🙂

 

Vehiculul blindat pentru infanterie si „standardele” ministrului Les

Ministrul apararii, domnul Les, fost, chipurile, secretar de stat la armament, mai da o dovada de habarnism, ca sa fie treaba clara cine ne conduce in probleme de aparare.
A declarat ca „„Vorbim de un nivel de protecţie de cel puţin trei plus tunuri care să fie de cel puţin 30 de milimetri şi alte chestiuni care ţin, până la urmă de înzestrarea Armatei”

Mai ales partea cu „alte chestiuni care tin…” pare o superba analiza daca nu ar fi un stereotip deja ultracunoscut preluat din discursul premierului Grindeanu.

Nivel de protectie „trei” dupa standardul NATO STANAG 4569 „Protection Levels for Occupants of Logistic and Light Armored Vehicles” ar fi:

„Level 3
Kinetic Energy
7.62×51mm AP (WC core) at 30 meters with 930 m/s[1]
Angle: azimuth 360°; elevation 0-30°

Grenade and Mine Blast Threat
8 kg (explosive mass) Blast AT Mine:
3a – Mine Explosion pressure activated under any wheel or track location.
3b – Mine Explosion under center.

Artillery
155 mm High Explosive at 60 m
Angle: azimuth 360°; elevation: 0 – 30°”

Sa i se spuna ministrului ca la nivelul trei, te poti considera mare si tare doar la o situatie ca la Revolutia din 1989 cand Dan Iosif arunca cu scaune si la civili erau distribuite doar pistoale-mitraliera. Deci ministrul vrea niste TABuri ca acum 30 de ani.
Cam asta are si BTR-80-ul sovietic din 1986, nivel 3 si un tun de 30 mm asa cum cere si ministrul Les.

In schimb firma germana RMMV care va fi implicata in Romania a produs un vehicul blindat numit Boxer care porneste de la nivel 4 de protectie dupa standarde NATO, adica un vehicul care rezista si la actiunea unor „omuleti verzi”care au arme mult mai serioase: „According to ARTEC, the vehicle will withstand anti-personnel and large anti-tank mines of an undisclosed type under the wheel, platform or side attack. It has previously been stated that Boxer’s baseline armour is all-round resistant to 14.5 mm armour-piercing ammunition in accordance with STANAG 4569 Level 4. To increase survivability in case of armour penetration, the crew compartment is completely covered by an AMAP-L spall liner.”

Deci daca ministrul Les tot vrea sa vorbeasca de standarde NATO atunci trebuie sa stie ca in Ucraina, separatistii rusi au folosit 4 sisteme anti/tank: 9K111 Fagot, 9K115 Metis, 9K114 Shturm, 9M133 Kornet. Poate pune un consilier sa ii calculeze ce blindaj ne trebuie.
Ca sa fie mai clar ar trebui sa ne dorim un nivel 5 minim de protectie pentru vehiculul blindat de infanterie.

Romania si scenariile pentru viitorul Uniunii Europene

Am scris o scurta analiza privind perspectivele pe care le are Romania in contextul declansarii dezbaterii privind viitorul Uniunii Europene. Ipoteza principala a luat in calcul interesul Romaniei de a fi cat mai aproape de „locomotiva franco-germana”, adica de grupul cel mai activ in impunerea unui ritm rapid de reforma in cadrul UE. Faptul ca Romania nu se regaseste total intr-un format regional, cum ar fi Grupul Visegrad, ca nu a format un tandem solid cu Bulgaria si ca nu se simte solidara cu tarile mediteraneene, Grecia, Italia si Spania, poate reprezenta un handicap dar si o oportunitate. Mai precis, Romania poate juca un rol de balansare care sa o apropie chiar de „nucleul dur”.

Pentru document, accesati linkul din titlul de mai jos.

Claudiu Degeratu- Evaluarea scenariilor propuse de Comisia Europeană